Poporația maldavenească

Suntem departe de a fi o poporație perfectă (nu zic popor, fiindcă o frântură dintr-un popor, desprins cu de-a sila de forțele ostile, din Matca unui mare Popor, care este Poporul Român nu poate fi denumit popor, precum nu poate fi numită popor poporația din Orhei, Nisporeni etc.!) și, cu certitudine, nu vom fi, atâta timp, cât vom fi dispersați.. Un neam, alias popor, este atunci sănătos, aidoma unui corp fizic, când este integru, iar dacă este schilodit numai e ca înainte. Așa e și cu republicuța noastră. Ceva nu merge în statul ăsta, zis Republica Moldova `(Fu-u-u!. sună atât de pretențios și fals, de parcă ar avea în teritoriu o jumate de Europa plus deșertul Sahara.) Ne domină o mână de venitici, care trăesc, ca în sânul lui Papură Vodă, nestingherit. Ne scuipă în suflet, iar noi, aborigenii, ca boii (sa nu ne fie cu banat, dar așa suntem numiți de alolingvi și pe bună dreptate, deoarece mai dormim înca.) îi toleram. Ei fac republici separatiste, noi le batem din palme, ei ne ucid în razboae, noi le pupăm dreapta, scuzându-ne, parcă pentru faptul că i-am deranjat, rugindui-i (nu cerându-le, cum e și normal conform legilor viețuirii) să ne respecte tradițiile noastre strămoșesti (fiindcă ei au venit la noi pe nepusă masă) limba noastră, valorile noastre naționale. Păcat! Fiecare iși șterge piciorul de noi, iar noi, discreerații, susținiem, adeseori, niște nonvalori, niste derbedei parveniți, îmbogățiți pe spinarea acestei bucăți de popor, tot din prostia lui, care se lamenteză mereu și se mângie cu fraze gen: "Da Doamne pace!", Mulțumim pentru ce avem!"! Și avem ceea ce avem! Sătenii pauperizați eminamente (vorbesc, firește, de cei care au mai rămas). Alolingvii huzuresc din plin . Le este în cot de limba româna și de toate legile acestui pretins stat în care nu funcționează, practic nici-o lege, corupția și mafioții stau în capul mesei ! Patronii alolingvi, și nu numai ei, aranjază la serviciu doar pe vorbitorii de rusă, dacă nu știi rusa poți să plimbi ursul. Iar când cineva aude de Unirea cu Patria muma România reactionează, ca si cum i-ai da cu acid sulfuric în ochi. Și noi vorbim de Romanism, de Unire...? Astea sunt niște lucruri sfinte și nu sunt pe ințelesul tuturor! E o utopie! Mai e nevoie, probabil, de vre-o sută de ani, până când vom reuni peticul ăsta de pămint la Patria mumă România! Iți vine uneori să-ți iei lumea în cap și pleci peste mări și țări în speranța, că vei găsi ceea la ce ai visat! O tempora! O mores!